Ma miram eu cum de vreti voi ceva de care eu m-am cam saturat, dar apoi am vazut ca vreti doar "putin".
Ma mai intreb si eu cateodata cum de m-am bagat asa de tare in masina asta (in afara de faptul ca mi-o place la nebunie), ma intreaba si lumea dealtfel iar unii chiar ma privesc ciudat. Adevarul este simplu: nu-mi plac treburile facute pe jumatate si nici cele grabite pe care stiu ca le voi regreta. Chiar si asa tot mai invat una alta din ceea ce am facut, insa ce ma sperie cel mai tare este ca desi mi-am spus si mie si altora ca n-as mai putea face asa ceva in viata asta, acum nu mai sunt atat de sigur. Deja analizez un viitor proiect chiar daca nu la fel de amplu. Imi dau seama ca-mi doresc sa fac ceva si mai bine, e ca si blestemul cautarii absolutului, a perfectiunii. Sau o fi cum zic astia ca dragostea e oarba...
Dar mai e si palma asta numita viata care ma trezeste din cand in cand la realitate. Incerc cu greu sa le impac pe amandoua, nu pot fara una sau alta. De-aia imi place sintagma "Il cuore ha sempre raggione" si ma tot imbat cu ea.