Incepem cu designul exterior: din orice unghi ai privi-o are forme sexi, are gratie, are un aer care atrage priviri chiar si acum. Aproape ca iti vine sa ii razi in fatza celui care iti spune ca a fost lansata pe piata in 1997. Se distinge intr-o parcare plina de alte masini, din alte marci.. Chiar si dupa mai bine de 3 ani de cand am Alfa 156, ii mai admir designul exterior. Imi permit sa il parafrazez pe nenea J. Clarkson - "Ii doresc lui Walter DaSilva sa castige la loterie in fiecare duminica de acum incolo". Eu personal nu pot decat sa ii multumesc ca a facut-o asa cum e. Ca i-a pus farurile acolo unde sunt, manerele de la usi acolo unde sunt, stopurile acolo unde sunt, nici mai sus nici mai jos, nici mai mari, nici mai mici decat exact asa cum sunt.
Designul interior si ergonomia: Cand te uiti de afara vezi un bord interesant si ciudat. Primul lucru care il sesizezi cand te asezi la volan e confortul scaunelor si faptul ca te tin bine "in brate". La scurt timp dupa asta observi cele doua cadrane mari cu turometru perfect vertical. Arunci o privire pe bord si parca nu ti se ma pare asa ciudat, ti se pare mai de graba facut pentru tine. Nu are multe butoane, dar tot iti ofera ce vrei, fara sa iti distraga atentia de la lucrul cel mai important: condusul.
Motorizarile: nu cred ca mai are rost sa intram in detaliile legate de motoare. Eu am cel mai mic si mai pricajit motor de pe 156 si pot sa va zic cu mana pe inima ca nu au fost putini cei care nu m-au crezut cand le-am zis ca e doar de 1.6
..si ar mai fi multe de spus. Ce imi place mie la 156? Pai.. cam tot